Lămurirea Saturnaliilor, sărbători romane oarecum ciudate, ne-a lăsat-o într-o interpretare de excepţie Macrobius Theodosius. Într-o anumită perioadă a anului, la Roma, stăpânii şi sclavii mâncau şi se veseleau împreună, primii servindu-i pe cei din urmă. Această inversiune a situaţiilor, întreaga răsturnare a ,,locurilor“ stăpânilor şi sclavilor era celebrată în amintirea epocii de aur când în cer domnea Saturn şi oamenii trăiau ca zeii, cu inima liberă de nelinişti. Dar pe lângă acest sens, festivitatea, prin grotescul ei, nu făcea decât să accentueze anomalia unei altfel de situaţii.
Dacă începutul anilor ´90 a scos la iveală persoane obscure, dubioase, anunţâ nd zorii răsturnării societăţii, situaţia a căpătat proporţii în ultima perioadă. Astfel, valorile devin nonvalori şi emit pretenţii de ,,formatori“ a diferitelor dimensiuni ale vieţii sociale culturale. Aşadar, societatea este reprezentată de ,,sclavi“, ai inculturii, ai avariţiei, ai banului, deghizaţi în oameni liberi, în creatori de opere, producători de bunuri etc.
Istoria se repetă. Pe undeva parcă sunt reluate vremurile lui ´46, cu singura diferenţă că cei de acum şi-au construit peste noapte diplome. Şi unde anume? La facultăţi precum Bioterra, Atheneum sau la facultatea din ...Herculane (cum este cazul unui primar ales).
În această dezordine rezultată din răsturnarea realului, sensul adevărat este înfăţişat de oameni ce joacă rolul unor manechine efemere: persoane propulsate de afaceri necurate în fruntea unor judeţe care ne fericesc periodic cu imaginea lor pe posturile TV, indivizi care pun pe masa comisiei de jurizare nici mai mult nici mai puţin decât 40 de studii publicate într-un singur an pentru a deveni profesori universitar şi foşti plutonieri ajunşi dintr-odată generali, profesori universitari şi conducători de doctorate.
Asemenea inversări de jos în sus au fost de multe ori percepute în istorie, când manifestări aidoma, avem ştire, erau sărbătorite cu aceeaşi frenezie şi în Egiptul antic şi în versiuni celtice. Problema care se pune nu este neapărat a celor aflaţi în ,,susul“ piramidei, a ,,conducătorilor conducătorilor“, cum se exprima un cunoscut, de acum, filosof de televizor, ci a receptorilor situaţiei. Ce fac aceştia? Îi lasă în continuare pe politicieni de mâna a treia să îi reprezinte, pe cei care până mai ieri băteau la porţile liceului seral să fie azi profesori universitari, pe foşti infractori dovediţi să se intituleze azi oameni de afaceri respectabili, sub motiv că ,,acesta este sistemul“.
Descoperim trei tipuri din publicul ,,privitor ca la teatru“. Prima, a celor mulţi, caracterizaţi prin starea de pasivitate şi de fascinaţie în faţa spectacolului oferit seară de seară de TV. Pe locul doi se situează indivizii aflaţi în stare de ignoranţă, bulversaţi de multitudinea de evenimente şi conflicte artificial create cu scopul de a mixa şi mai mult criteriile de orientare. Asta este mulţimea care confundă constelaţiile de pe bolta cerului cu stelele pe care le lasă labele raţelor în mlaştină.
Şi în final, îi avem pe cei extrem de puţini care au curajul de încercare de schimbare şi de reinstalare a unei ordini normale, de întoarcere la condiţia iniţială a omului care se bucura de o stare edenică, înţelegând prin aceasta tendinţa către o stare de moralitate şi adevăr. Dar aceştia sunt arătaţi cu degetul şi etichetaţi precum personajul cervantesc, Don Quijote, considerat neconform cu timpurile trăite, tocmai pentru că se aude departe strigătul lui: ,,Aca, es el reves“ (aici e de-a-ndoaselea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu