Ce poate transmite o succesiune de variatiuni de Brahms (relaxare si trezire), Mozart (concertul nr. 5 pentru vioara si orchestra in la major - antrenare a atentiei) si compozitiile in stil baroc ale lui Max Reger (suprasolicitare- ??) ? Toate contribuie la starea de bine (well-being). Mai ales cand interpretarea orchestrei conduse de Cristian Mandeal este dublata de cea a violonistei de exceptie Mihaela Martin (sala Radio). Daca asa stau lucrurile, oare selectiile muzicale nu ar putea inlocui terapiile avansate si profunde?
sâmbătă, 27 octombrie 2012
luni, 22 octombrie 2012
FILOSOFIE IN VERSURI
Profesorul Ion Moraru expune in versuri filosofie antica (Stihuri, MatrixRom, 2012). Este o
incercare temerara pe care nu am mai intalnit-o ca tema in alte poeme,
la alti autori. Sunt surprinse ritmat conceptele de adevar, fals, stat,
lege, virtute viciu, fericire, asa cum au fost ele definite de Socrate,
Platon, Aristotel si Cicero. Ion Moraru explica, in dialog cu titanii
filosofiei, dialog in care interogheaza, se intreaba, argumenteaza.
Cititorul este astfel regalat cu 12 poeme de intinsa complexitate,
insumand apreciabila experienta de “calator”, in lumea filosofiei, a
profesorului Moraru.
Versul foarte ritmat te atrage de la inceput si da senzatia de onirism, imaginile se desfasoara cu rapiditate, parca uneori sunt in avalansa. Ceea ce diferentiaza fata de alte tipuri de onirism este faptul ca imaginile nu te suprasolicita ci te relaxeaza. Pentru un mai putin avizat in ale filosofiei, doritor sa se familiarizeze cu Platon, Aristotel si Cicero, exista riscul sa fie repede inchise copertile cartilor. Partea tare este ca: eseurile in versuri scrise de Ion Moraru te invita sa te documentezi cu privire la filosofii antici.
Aproape fiecare dialog este finalizat, subtil sau mai direct, cu un fel de ironie, se pare o ironie in fata istoriei, fata de idea ca orice teorie, sistem, oricat de grave ar fi, pot pali in fata timpului.
Asa cum este in poezia “Sufletul” – dialog cu Platon: “Acum in veacul XXI si chiar mai in urma, Teoria ta despre suflet, o, Platon, nu se confirma, Anatomia, fiziologia, psihologia si tot sistemul, Stiintelor, nu au gasit sufletul. Ceea ce la tine suflet este, Stiinta actuala psihic denumeste”.
Versul foarte ritmat te atrage de la inceput si da senzatia de onirism, imaginile se desfasoara cu rapiditate, parca uneori sunt in avalansa. Ceea ce diferentiaza fata de alte tipuri de onirism este faptul ca imaginile nu te suprasolicita ci te relaxeaza. Pentru un mai putin avizat in ale filosofiei, doritor sa se familiarizeze cu Platon, Aristotel si Cicero, exista riscul sa fie repede inchise copertile cartilor. Partea tare este ca: eseurile in versuri scrise de Ion Moraru te invita sa te documentezi cu privire la filosofii antici.
Aproape fiecare dialog este finalizat, subtil sau mai direct, cu un fel de ironie, se pare o ironie in fata istoriei, fata de idea ca orice teorie, sistem, oricat de grave ar fi, pot pali in fata timpului.
Asa cum este in poezia “Sufletul” – dialog cu Platon: “Acum in veacul XXI si chiar mai in urma, Teoria ta despre suflet, o, Platon, nu se confirma, Anatomia, fiziologia, psihologia si tot sistemul, Stiintelor, nu au gasit sufletul. Ceea ce la tine suflet este, Stiinta actuala psihic denumeste”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)