Argo. Oscar, 2013, pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor (Ben Affleck). Tensiune timp de doua ore. Criza ostaticilor americani din Iran se finalizeaza cu succes cu ajutorul CIA. Mai exact, este vorba de operatiunea americana din 1979 de scoatere a sase americani refugiati la ambasada Canadei dupa fuga sahului din Iran. Tony Mendez, ofiterul CIA care si-a asumat actiunea, are o mare calitatea, una care confirma o veche vorba latina: stapinirea de sine este cea mai mare putere. Atmosfera anilor '79 - '81 este foarte bine redata intru totul.
luni, 11 martie 2013
miercuri, 6 martie 2013
Mecanica iubirii
Cand te indragostesti o faci pornind de la o imagine particulara care impresioneaza prin anumite inflexiuni. Mi se pare ca in Hitchcock (2013), regizorul surprinde pasiunea lui Hitch pentru filme pornind tot de la un amanunt, o scena mentalizata. Ceva anume din amanunt se potriveste cu dorintele autorului (si ele inconstiente). Pasiunea pune stapinire pe creator fara ca el sa stie, intr-o prima faza. Si, de aici, mai departe, filmul capteaza subtil creatorul care nu poate rezista sa-si proiecteze dorintele si nevoile ascunse (intr-un cuvant, personalitatea), intr-un construct artistic.
Hitch isi pune la bataie averea, isi ipotecheaza casa pentru a-si implini dorinta: sa ecranizeze Psycho - un film pentru care a scos dublu fata de cat a investit.
In film mai ies in evidenta cateva din fatetele personalitatii lui Alfred Hitchcock: dorinta de a controla vietile actritelor care ii intruchipau personajele, faptul ca il bantuie fantasmatic personajele fictive cu care dialogheaza mental, obsesia pentru blonde frumoase care sa prezinte un mister, un secret pe care el il descopera prin intermediul ochiului magic, relatia cu talentata si rabdatoarea Alma Reville care isi accepta planul secundar. Poate ar trebui sa se faca un studiu despre rolul sotiilor care muncesc umar la umar cu sotii lor geniali, si cu toate astea ramin in anonimat. Ca si la Einstein, ca si la Heminghway.
Un cuvint si despre actori. Desi pelicula are in distributie un Sir (Anthony Hopkins), o regina (Hellen Miren) si pe teribilii Scarlett Johanson, Jessica Biel si James D'Arcy, nu lasa mari emotii si reamintiri intr-o creatie despre un maestru al suspansului.
Hitch isi pune la bataie averea, isi ipotecheaza casa pentru a-si implini dorinta: sa ecranizeze Psycho - un film pentru care a scos dublu fata de cat a investit.
In film mai ies in evidenta cateva din fatetele personalitatii lui Alfred Hitchcock: dorinta de a controla vietile actritelor care ii intruchipau personajele, faptul ca il bantuie fantasmatic personajele fictive cu care dialogheaza mental, obsesia pentru blonde frumoase care sa prezinte un mister, un secret pe care el il descopera prin intermediul ochiului magic, relatia cu talentata si rabdatoarea Alma Reville care isi accepta planul secundar. Poate ar trebui sa se faca un studiu despre rolul sotiilor care muncesc umar la umar cu sotii lor geniali, si cu toate astea ramin in anonimat. Ca si la Einstein, ca si la Heminghway.
Un cuvint si despre actori. Desi pelicula are in distributie un Sir (Anthony Hopkins), o regina (Hellen Miren) si pe teribilii Scarlett Johanson, Jessica Biel si James D'Arcy, nu lasa mari emotii si reamintiri intr-o creatie despre un maestru al suspansului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)