The Counselor - 2013

Avocatul (2013) - este un Memento mori transpus în lumea noastră modernă - supramodernă, coruptă, fără limite în dorinţa de îmbogăţire şi cu acces la cele mai inimaginabile mijloace de crimă. Toată acţiunea filmului (inexplicită, de altfel) pare să fie făcută pentru discuţia din final dintre avocatul american şi un avocat mexican, discuţie a cărei concluzie este: vine o zi! O zi in care trebuie să te resemnezi că lumea creată de tine va dispărea odată cu tine. Pentru a trăi fără spaime este nevoie de o viaţă de corectitudine. Un film îmbibat de erotism şi crime horror care te duce cu gândul la faptul că primul şi cel mai mare păcat consemnat în Biblie este lăcomia. Pelicula regizată de acelaşi Ridley Scott care a produs şi No country for old men (în film joacă şi actorul preferat al lui Scott, Javier Bardem - eroul sîngeros din No country...) este prea subtila. Ca să fiu ironică, presupun că la o nouă vizualizare  nici Scott nu mai ştie să asambleze piesele puzzle pentru a da coerenţă acţiunii. Dar coerenţa oricum nu mai contează.

Paideia – par elle même

Revista Paideia împlineşte anul acesta 20 de ani de existenţă. Colectivul condus de prof. univ. dr. Nicolae Săcăliş – director şi prof. Brânduşa Negulescu – redactor şef a reuşit să aducă revista, în condiţii nu întotdeauna fericite financiar, la primul număr din 2013. Douăzeci de ani este o vârstă interesantă pentru bilanţ şi pentru viitoare organizări. Privind înapoi spre cei 20 de ani  avem şansa să descoperim o parte de istorie preocupată de educaţie în ordinea aristocratică a polisului. Publicaţia subintitulată “Revista românâ de educaţie şi cultură” s-a remarcat de-a lungul timpului prin articole din sfera filosofiei, în special şi a ştiinţelor educaţiei, răspunzând, astfel, viziunii mereu actuale a Greciei antice: spiritualizarea prin filosofie şi ştiinţă. Articolele din revistă semnate de nume sonore nu doar informează ci îndeamnă la meditaţie, nu doar expun ci relevă judecăţi care se reţin.

Nu ne rămâne decât să urăm cât mai multe numere şi cât mai mulţi cititori care să descopere în paginile revistei esenţa acelei paideia  pe care o concepea Platon  şi anume transformarea omului în întregul său.

Meister Charcot

    Anul acesta s-au implinit 110 ani de la moartea lui Charcot. Nu as fi gasit de cuviinta sa il aduc aminte pe Jean Martin daca nu ar fi fost cartea lui Pierre Babin un interesant psihanalist francez specializat in psihiatrie infantila. De multa vreme mi s-a parut ca Meister Charcot este uitat, cu atit mai mult cu cit a fost pus in umbra de mai celebrii lui discipoli:  Sigmund Freud, Binet si Janet. Contributiile lui Charcot la domeniul cunoasterii sunt imense. Intii de toate a stiut sa puna ordine in dezordinea de la Salpetriere  acest Muzeu patologic viu. Puterea pe care o exercita asupra celor din jur, de la pacienti la colegi, este magnifica, putere de care parea sa fie constient atunci cind afirma referitor la sugestia hipnotica folosita ca metoda de tratament: "Ce am facut putem oricind desface".