Comicul lui Cohen

   Dictatorul (2012) lui Sacha Baron Cohen care ruleaza zilele acestea in cinematografe s-ar dori o replica peste timp la Dictatorul lui Chaplin. Oricum, ideea unui cumulator de putere pare destul de consonanta cu desertul tranzitiei actuale. 

   Sacha Baron Cohen transforma totul, in stilu-i cunoscut deja de spectatori, intr-o mare nebunie. Nu este vorba doar de arabi, americani si dictatori dupa modelul lui Gaddafi, ironizati toti de Cohen, ci de confruntarea dintre doua culturi: cea orientala si cea vestica. Sau poate este prea mult spus. Poate ar fi mult ca interpretare, asa cum in film o dna. reporter(??), politolog (??) isi incearca  oficiul hermeneutic in privinta  sosiei conducatorului suprem, care sosie expune niste gesturi dezaxate si de un umor grosier. Asa cum este si filmul.

In pasi mici dar siguri

Degeaba atitea voci care striga, interesate sau doar prin imitatie cu PDL-ul lui Blaga, ca o data veniti la putere cei de la USL nu au facut nimic pentru viata romanilor. Orice putere mai inainte de toate trebuie consolidata ca sa iti poti permite sa faci ce ai in obiective. Si primii pasi au fost facuti: eliminarea firmelor capuse  de la Hidroelectrica si trecerea ICR (unde se faceau multe matrapazlicuri) sub autoritatea guvernamentala. Inca nu e de ajuns.