Am citit, cindva, intr-un Ghid al xenofobolui o caracterizare usor exagerata (mi s-a parut atunci) despre francezi. Ceva de genul: combinatia ideala din punct de vedere al unui francez nu este mens sana in corpore sano ci mens sexy in corpore sexy. Dupa ce am vazut Fustangii (Les infideles, 2012 - in regia a sapte regizori ??) inteleg ca este vorba de o surprindere a esentei modului de a fi francez. Filmul reitereaza colaborarea dintre regizorul Michel Hazanavicius si Jean Dujardin (de data asta si pe post de regizor) amindoi premiati cu Oscar pentru Artistul (2012). Atunci, poate. Acum, nu stiu daca filmul lor va trece testul timpului. Pelicula-omnibus, dupa o idee a protagonistilor Jean Dujardin si Gilles Lelouche este, totusi, in registrul minor. Daca este sa rezumam: sex si infidelitate, cu o gama larga la ambele categorii (actiuni, metode de a insela...). Ruth Westheimer ar putea fi invidioasa. Filmul ilustreaza un vechi joc al celor doua sexe: care pacaleste mai abil. Poate asa intelegem de ce actioneaza asa cum actioneaza partea masculina din fiecare din noi (fara sa tina cont de nimic) si de ce actioneaza subtil, dar tot infidel partea feminina din fiecare din noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu